În 1949, marele fizician Albert Einstein a scris acest articol, celebru printre stângiști, în care pledează pentru socialism. Cu toate că, tehnic vorbind, socialismul său nu era unul proletar, după cum demonstrează Editura Comunism Științific, Einstein oferă o introducere foarte bună în crizele capitalismului, justificând destul de poetic nevoia pentru o schimbare radicală, anume pentru trecerea la socialism ca mod de producție.
Trăim în Imperialism
Mai întâi, fără să menționeze explicit cuvântul, Einstein menționează că încă trăim în faza imperialistă a capitalismului global. Majoritatea statelor din istorie și-au datorat întreaga existență cuceririlor altor popoare. Acolo unde au ajuns, colonizatorii au creat de fiecare dată o clasă privilegiată dedicată exclusiv lor, prin mijloace atât legale, cât și economice, punându-se deasupra și exploatându-i pe cei colonizați. Einstein remarcă, foarte important, că umanitatea nu a depășit încă această etapă jefuitoare din cursul dezvoltării societății, ci încă o practică și profită de pe urma ei.
Individul și Societatea
Omul este atât o ființă solitară, cât și una socială. Poate că unele caracteristici ale individului sunt ereditare, însă cea mai mare parte a personalității sale este modelată de mediul în care se dezvoltă, aflându-se totodată sub influența structurii și culturii societății în care trăiește. Pentru individ, societatea înseamnă suma relațiilor lui, directe și indirecte, cu toți contemporanii și cu toate generațiile precursoare lui. Este deci imposibil să contemplăm individul scoțându-l din contextul societății. El își poate găsi sensul vieții doar devotându-se societății.
Înstrăinarea Muncitorilor
Adevărata sursă a răului este natura inerent anarhică a economiei capitaliste. Suntem înstrăinați de rodul muncii noastre, bunurile pe care le producem devenind proprietatea capitalistului. Salariul nu ne este determinat de valoarea reală a bunurilor produse, ci de nevoile noastre minime (de subzistență) și de dorința (și nevoia) capitalistului de a-și maximiza profitul. Capitalismul nu funcționează nici măcar în teorie (pe hârtie), cum le place liberalilor să spună.
Concentrarea Capitalului Privat
Capitalul privat tinde să devină concentrat în tot mai puține mâini, datorită competiției crâncene dintre capitaliști, dar și faptului că dezvoltarea tehnologică încurajează formarea de centre de producție tot mai mari. Capitalul ajunge să creeze o oligarhie a cărei putere nu poate fi reglementată de societate, oricât de democratic ar fi ea organizată, mai ales devreme ce politicienii sunt finanțați de capitalul privat.
Șomajul Este Necesar
Statul capitalist nu le poate asigura locuri de muncă tuturor celor apți și doritori de muncă. De altfel, o armată industrială de rezervă, cum îi spun marxiștii, este chiar necesară sistemului, între altele, pentru a-i menține pe cei angajați într-o frică constantă de a nu-și pierde locul de muncă și a nu ajunge ca șomerii. Astfel, muncitorii capătă un temei psihologic cât se poate de potent pentru a accepta cele mai josnice condiții de muncă și salarii oricât de mici, în ideea de a nu ajunge ca cei șomeri.
Mai mult, șomerii și muncitorii plătiți pe salariul minim oricum nu alcătuiesc o piață profitabilă pentru capital, așa că pot fi neglijați fără probleme. În plus, Einstein observă și el că progresul tehnologic rezultă de obicei în și mai mult șomaj, nu în îmbunătățirea condițiilor de trai.
Hegemonia Culturală
În capitalism, producția este orientată pe profit, nu pe utilitate reală. Competiția fără limite dintre capitaliști duce la o imensă irosire de muncă și la depravarea morală a muncitorilor. Aceste lucruri devin firești, deoarece competiția exagerată ne este inoculată încă din sistemul de învățământ, sub pretextul (de altfel real, în acest sistem) că ne va ajuta în carieră. Mai mult, capitaliștii controlează inevitabil, direct sau indirect, presa și educația, astfel că cetățenii nu-și pot forma aproape niciodată o părere cu adevărat proprie despre sistem.
Către Socialism
Einstein consideră că avem nevoie urgentă de o economie planificată. Sistemul de învățământ al viitorului trebuie, pe de o parte, să încurajeze elevul în a-și dezvolta abilitățile înăscute, iar pe de cealaltă parte, să cultive în el un simț al responsabilității față de semeni.
Totuși, Einstein critică subtil socialismul din URSS, spunând că una dintre principalele probleme ce trebuie rezolvate, în vederea construirii socialismului, este găsirea unor mijloace prin care să ne asigurăm că noua birocrație nu va deveni o clasă privilegiată și prea puternică. Chiar și așa, în altă parte, Einstein are câteva cuvinte foarte frumoase de spus despre Lenin:
Îl stimez pe Lenin ca pe un om care s-a sacrificat întru totul și și-a dedicat întreaga energie înfăptuirii justiției sociale.