Această scrisoare vine ca răspuns la două întrebări din partea unui student.
Prima Întrebare
Cum se face că, după ce familia consangvină a încetat să existe, mariajul între frați și surori încă era permis în Grecia antică (lucru atestat istoric)?
Familia punaluană (a doua etapă, după familia consangvină: căsătorie în grup, fără incest între frați) este caracteristică perioadei matriarhatului, lucru care poate fi dovedit etimologic (cuvintele grecești adelphos și adelphon, adică soră și frate, provin din cuvântul delphos, adică matcă), precum și prin faptul că, încă de pe vremea matriarhatului, se consideră că frații din aceeași mamă sunt mai apropiați între ei decât cei din același tată și alte mame. Așadar, în Grecia antică, mariajul între frați și surori (implicit din mame diferite!) nu avea de ce să fie interzis, de vreme ce ei nici măcar nu erau considerați rude.
Cu toate acestea, procesul de formare a familiei punaluane a fost foarte gradual, existând excepții de căsătorii între surori și frați din aceeași mamă atât în antichitate (vezi arborele genealogic al dinastiei Ptolemeice), cât și în secolul XIX (vezi arborele genealogic al familiei regale din Hawaii).
A Doua Întrebare
În materialismul istoric, sunt producerea și reproducerea vieții factorii determinanți, sau aceștia sunt doar baza celorlalți factori?
Producerea și reproducerea vieții reale sunt în cele din urmă factorii determinanți în istorie. Nici Marx și nici Engels nu au afirmat vreodată că factorul economic determină în întregime istoria. Istoria ne-o făurim noi înșine, dar în cadrul unor premise și condiții bine determinate, iar acestea sunt influențate în mod hotărâtor de baza economică a societății, dar și, într-o măsură considerabilă, de suprastructura indusă de aceasta: teoriile politice, juridice, filozofice, religioase etc. Ele dau mai ales forma luptei de clasă.
Engels descrie istoria ca un produs de nenumărate voințe individuale, ca o „grupă infinită de paralelograme de forțe, din care ia naștere o rezultantă”. Atât forțele (voințele) în sine (determinate de împrejurări, mai ales economice), cât și modul în care se compun acestea, sunt supuse în principiu acelorași legi ale mișcării. Aceasta este esența materialismului istoric.
Engels îi critică pe unii tineri „marxiști” pentru faptul că oferă laturii economice mai multă importanță decât i se cuvine, însă o parte din vină o au chiar el și cu Marx, care au fost nevoiți să accentueze această latură în dezbaterile cu adversarii, care negau cu totul factorul economic.