Către Pavel Annenkov

În această scrisoare, Marx își exprimă părerea despre cartea Filozofia Mizeriei, scrisă de Pierre-Joseph Proudhon. Singurul lucru asupra căruia cei doi cad de comun acord este lupta împotriva sentimentalismului socialist (baza ideologică a socialismelor utopice).

Viziunea Proudhonistă Asupra Istoriei

Viziunea lui Proudhon asupra lumii, și în particular asupra istoriei societăților omenești, dă semne de puternice influențe hegeliene. Proudhon, chiar dacă poate nu o spune explicit, crede în existența unei rațiuni universale, a unui dumnezeu filozofic. Astfel, după gândirea dumnealui, omul nu este decât unealta de care se servește rațiunea eternă pentru a se dezvolta perpetuu, tinzând către perfecțiune. Proudhon crede așadar că dezvoltarea societății este guvernată de anumite legi, dar nu științifice, ca la Marx, ci idealiste.

Domnul Proudhon enumeră câteva categorii economice, precum diviziunea muncii, concurența, creditul și monopolul, despre care consideră că au fost inventate, de când lumea, întocmai pentru a servi ideea sa fixă de egalitate. Este doar o întâmplare nefericită că au ajuns să se întoarcă împotriva ei. În realitate, adică în viziunea marxistă, ele sunt doar niște abstracții ale unor relații reale, specifice doar pentru o anumită treaptă a dezvoltării istorice. Altfel spus, categoriile lui Proudhon sunt, de fapt, produse ale vieții practice a oamenilor, și nu invers.

Proudhon consideră că mașinile sunt o categorie economică, ceea ce este greșit. Categoriile economice reprezintă relații sociale. O mașină nu este în sine o relație socială, însă utilizarea sa în producție impune, într-adevăr, anumite relații sociale.

Viziunea Marxistă Asupra Istoriei

Societatea este produsul interacțiunii oamenilor. Ei nu sunt liberi să aleagă o formă socială sau alta. Stadiul de dezvoltare al forțelor de producție determină (în mare măsură) relațiile de producție, adică modul de schimb și de consum, care la rândul lor determină (în mare măsură) orânduirea socială, organizarea familiei și organizarea claselor, iar în cele din urmă un regim politic corespunzător.

Deci la baza dezvoltării societății stau forțele de producție, însă nici pe acestea nu și le alege deliberat omul. Ele sunt în mare parte o moștenire a generațiilor anterioare, iar capacitatea oamenilor de a le dezvolta mai departe este și ea limitată de condițiile materiale ale traiului lor. Odată ce relațiile de producție nu mai corespund forțelor de producție, pentru a nu fi lipsiți de roadele muncii lor, oamenii trebuie să-și modifice toate formele sociale moștenite anterior. În concluzie, istoria socială a oamenilor este aceeași cu istoria dezvoltării lor individuale.

Diverse Aspecte Istorice

Întreaga organizare internă a popoarelor, precum și relațiile lor internaționale, sunt expresia unei anumite diviziuni a muncii. Fiecare fel de divizune a muncii își are uneltele de producție specifice, așa că apariția mașinilor nu este consecința diviziunii muncii în sine, așa cum credea Proudhon.

Judecând lucrurile la rece, sclavajul are și o latură bună. Nu în sens metafizic, ci pentru dezvoltarea societății. Sclavajul era un pivot al industriei moderne. Fără sclavajul negrilor, nu ar fi existat bumbac. Fără bumbac, nu ar fi existat industria modernă. Sclavajul este cel care a dat valoare coloniilor, care la rândul lor au creat comerțul mondial. Fără sclavaj, America de Nord s-ar fi transformat într-o țară patriarhală.

Cum Schimbă Proudhon Lumea?

Să revenim la categoriile economice. De exemplu, Proudhon crede că monopolul și concurența sunt ambele bune, deoarece sunt o emanație a lui dumnezeu. Ce nu este bun este realitatea celor două, iar mai cu seamă faptul că ambele se dezvoltă reciproc. Gândind hegelian, Proudhon crede că în sânul lui dumnezeu există și o sinteză a celor două, unde fiecare este curățată de latura sa rea, ajungând la un echilibru reciproc. Singurul lor echilibru posibil este, de fapt, cel actual.

Proudhon consideră că istoria nu o făuresc oamenii în urma conflictului dintre forțele de producție și relațiile sociale care nu le mai corespund, ci savanții, oamenii capabili să-i subtilizeze lui dumnezeu gândul său ascuns, sinteza categoriilor economice contrarii. În esență, el vrea doar să schimbe categoriile, ca viața practică să se schimbe drept consecință.

Filozoful Micii Burghezii

După cum am văzut, domnul Proudhon este, în esență, filozoful micii burghezii.

Într-o societate înaintată, mic-burghezul devine în mod necesar, prin însăși situația sa, pe de o parte socialist, iar pe de altă parte economist; cu alte cuvinte el este orbit de grandoarea marii burghezii și simpatizează cu suferințele poporului. El este în același timp burghezul și poporul. În forul său interior el se mândrește că este imparțial, că a găsit echilibrul just, care are pretenția că se deosebește de calea de mijloc. Un astfel de mic-burghez zeifică contradicția, căci contradicția este esența ființei sale.