Iulian Oleniuc
Vladimir Lenin

Libertatea de Critică și Unitatea de Acțiune

Vladimir Lenin
20 / 05 / 1906 EN

Libertatea de critică și unitatea în acțiune se referă la esența principiului centralismului democratic, care stă de obicei la baza conducerii partidelor socialiste. În acest scurt articol din 1906, Lenin critică o rezoluție referitoare la critica de partid, adoptată de congresul Partidului Social-Democrat al Muncii din Rusia, care era format în cea mai mare parte din menșevici.

📰
Rezoluția Congresului PSDMR

Rezoluția cuprinde trei puncte principale, dintre care pe ultimele două le-am redus la unul singur, deoarece spun practic același lucru:

  1. În presa de partid și în întâlnirile de partid, toată lumea are dreptul să-și exprime liber opiniile personale.
  2. La adunările politice publice, membrii partidului trebuie să se abțină de la a face agitație (sau instigare la acțiune) împotriva deciziilor partidului.

☝️
Critica lui Lenin

Din moment ce expunerea opiniilor personale poate implica adesea crearea de agitație împotriva deciziilor luate de partid, Lenin trage două concluzii din această abordare:

  1. În privat ai voie să faci agitație împotriva deciziilor partidului, creând dezbinare între membri.
  2. În public nu ai voie să îți exprimi pe deplin opiniile personale, căci acestea pot intra în contradictoriu cu deciziile partidului.

Aceste concluzii absurde denotă o înțelegere superficială a centralismului democratic, așa că Lenin clarifică principiul astfel:

  1. Atât în privat, cât și în public, orice membru își poate exprima părerile proprii despre o problematică în privința căreia partidul urmează să ia o decizie.
  2. Odată ce decizia este luată (în mod democratic), aceasta nu mai poate fi criticată de niciun membru, nici în privat și nici în public. De exemplu, odată ce partidul a decis să ia parte la alegeri, niciun membru nu mai are dreptul să îndemne oamenii la a nu merge la vot.

Acesta este cel mai onorabil mod prin care se pot soluționa disputele din partid, nu dând impresia în exterior că toți membrii au aceeași părere pe o anumită temă, când de fapt în interior se mănâncă între ei.