Socialismul și Religia
În acest eseu Lenin dezbate chestiunea religiei din perspectivă materialistă și expune diferența fundamentală dintre cum se raportează la religie pe de o parte socialiștii, proletari, și pe de cealaltă parte democrații radicali, burghezi.
Opiul Pentru Popoare
Mai întâi ni se explică celebrul citat al lui Marx cum că „religia este opiul popoarelor”. Opresiunea economică degradează constant viețile spirituale ale muncitorilor, iar impotența lor în lupta contra opresorilor sădește în ei dorința pentru o viață mai bună, mai demnă și care merită trăită. Această dorință firească ajunge să se manifeste însă sub forma religiei, care adesea induce adepții săi într-o stare letargică, în care așteaptă ca acea viață mai bună să vină abia după moarte, dându-se bătuți din lupta pentru dobândirea acesteia pe pământ.
Religia se naște așadar din jugul relațiilor de producție ale sistemului economic curent. Pe de o parte îi învață pe opresați să fie submisivi și răbdători cât timp trăiesc pe pământ, iar pe de cealaltă parte îi învață pe opresori să practice acțiuni caritabile, pentru a-și putea justifica — sau, mai degrabă, scuza — acumularea de bogății pe baza exploatării muncitorilor. Scopul final al acestor atitudini, pentru ambele tabere, este garantarea unui loc în rai. Diferența este că doar exploatatorii vor fi avut, la sfârșitul zilei, o viață bună inclusiv aici, pe pământ.
Religia și Statul
Socialiștii au o poziție fermă în faptul că biserica trebuie separată complet de stat și de școală. Biserica trebuie să scape de trecutul său medieval, în care era subordonată feudal statului și îi subordona feudal, la rândul ei, pe oameni, judecându-i și persecutându-i în funcție de (ne)credința lor. Biserica trebuie să devină o instituție finanțată și organizată, prin liberă asociere, exclusiv de către adepții ei.
Comentariu Personal
Paragraful precedent sună cunoscut, nu? Poate pentru că separarea bisericii de stat este un principiu iluminist, iar noi cei din vest ridicăm în slăvi iluminismul și Revoluția Franceză. Atunci, de ce socialiștii trebuie să repete aceeași idee? Pentru că principiul respectiv nu a fost aplicat niciodată cu adevărat, iar asta deoarece biserica este în continuare o armă a burgheziei, deținând o vastă putere politică ce poate fi folosită în interesul ei.
Este suficient să ne gândim cum, în prezent, BOR umanizează și reabilitează foști lideri legionari, cum întărește atitudini patriarhale prin declarații scandaloase despre femei, sau cum refuză să-și asume responsabilitatea instituțională pentru sclavia timp de 500 de ani a romilor, eschivându-se de la acest prim pas către emanciparea lor.
Biserica este responsabilă și pentru o bună parte din propaganda anticomunistă, iar Mihail Neamțu anulează fățiș lupta de clasă, susținând că în biserică se întâlnesc pe picior de egalitate atât săracii, cât și bogații, ca și cum creștinismul ar rezolva de la sine antagonismele de clasă.
Lenin remarcă cum până și unii dintre clerici se trezesc în lupta pentru libertate, protestând împotriva birocrației și a spionajului pentru poliție ce li se impune ca datorie de către stat. Cât despre clericii care refuză să se trezească, este evident că nu cred cu adevărat în principiile religiei pe care o propovăduiesc, preferând să tragă cu dinții în continuare de privilegiile lor economice și sociale, asigurate de burghezie.
Socialismul și Ateismul
În primul rând, Lenin menționează că persoanelor religioase NU le este interzis să intre în partid, justificând asta prin următorul pasaj deosebit de frumos și motivant:
Unitatea în această luptă cu adevărat revoluționară a clasei asuprite pentru crearea raiului pe acest pământ este pentru noi mai importantă decât unitatea de păreri a proletarilor în ceea ce privește raiul din cer.
Nimeni nu trebuie să se lepede de religia sa pentru a deveni comunist, însă trebuie să accepte materialismul dialectic și, în general, știința, în locul religiei, pentru studierea și înțelegerea lumii. Această atitudine am văzut-o în diverse surse purtând numele de ateism principial.
Ateismul Reacționar
După cum am văzut, socialiștii tratează problema religiei din perspectivă materialistă. În contradictoriu, democrații radicali apelează la metode idealiste. Ei cer abolirea religiei peste noapte, refuzând să înțeleagă că, indiferent câte texte ar scrie în favoarea ateismului, religia se va menține în viață datorită relațiilor de producție, care nici ele, la rândul lor, nu pot fi răsturnate peste noapte.
Acești democrați nu fac decât să trădeze lupta de clasă și să dezbine proletariatul pe criterii religioase. Această dezbinare ajunge să se manifeste inclusiv în cele mai violente forme, cum ar fi pogromurile mișcării Sotniilor Negre — grupare reacționară, monarhistă și ultranaționalistă din Rusia de la începutul secolului trecut.