Într-o societate bazată pe lupta de clasă, nu există știință socială imparțială. Astfel, liberalii apără sclavia prin muncă salariată, cu ajutorul religiei și al diverselor curente filozofice idealiste, pe când marxiștii îi declară război necruțător, având drept armă marxismul – știința proletariatului. Marxismul izvorăște din cele mai de seamă teorii produse de mintea omenească în secolul XIX, anume filozofia germană, economia politică engleză și socialismul francez.
Filozofia
Baza filozofică a marxismului este materialismul. Această viziune asupra lumii, care pune în prim plan realitatea materială, în defavoarea ideilor umane, s-a făcut remarcată în Europa, care la finalul secolului XVIII încerca să se debaraseze de ultimele rămășițe ale gândirii medievale. Materialismul a îmbrățișat în totalitate învățăturile științelor naturale și s-a opus ferm tuturor formelor de superstiții. Inamicii democrației au încercat constant să submineze materialismul și să impună în locul său o formă sau alta de idealism.
Marx nu doar că a susținut cu tărie materialismul, ci l-a dus mai departe, îmbogățindu-l cu învățăturile filozofiei clasice germane, în special cu dialectica lui Hegel, dând astfel naștere la materialismul dialectic. Utilizarea acestuia a fost mai apoi extinsă de la înțelegerea naturii la înțelegerea societăților omenești, creând așadar materialismul istoric. Această teorie scoate la iveală cum dezvoltarea forțelor de producție este cea care ne conduce dintr-un sistem social într-altul, iar nu cum istoria este rezultatul unor conducători măreți și al unor idei mărețe, așa cum încearcă mereu ideologii burghezi să ne convingă.
Așa cum mintea umană reflectă natura (materia în dezvoltare), așa și cunoașterea socială a omului (doctrinele filozofice, religioase, politice) reflectă sistemul economic al societății. Instituțiile politice sunt în consecință o suprastructură a bazei economice a societății, servind deci interesele clasei dominante. De pildă, în capitalism, organizarea politică este menită să asigure și să întărească dominația burgheziei asupra proletariatului.
Economia Politică
Atenția principală a lui Marx a fost dedicată sistemului economic al societății moderne. În Capitalul, Marx studiază dezvoltarea capitalismului de la cele mai incipiente faze (ca simplul schimb de mărfuri), până la cele mai avansate (ca producția la scară largă). Adam Smith și David Ricardo au pus bazele teoriei valorii bazate pe muncă, pe care Marx a demonstrat-o și a dezvoltat-o constant. Astfel, el a arătat că valoarea unui produs este determinată de timpul de muncă socială necesară producerii sale.
Unde, în schimbul de mărfuri, economiștii burghezi au văzut o relație între obiecte, Marx a văzut o relație între oameni, prin intermediul pieței. Banii semnifică o conexiune economică tot mai strânsă între producători, iar capitalul semnifică comodificarea forței de muncă. O parte a zilei, muncitorul salariat muncește pentru a-și asigura subzistența, iar în restul zilei, produce plusvaloare pentru capitalist. Teoria plusvalorii este piatra de temelie a economiei marxiste.
Socialismul
Odată cu căderea feudalismului, oamenii au înțeles pe propria piele că libertatea adusă de această revoție este de fapt un nou sistem de exploatare a muncitorilor, însă de data aceasta de către o altă clasă exploatatoare. Din protestul față de noua orânduire socială au luat naștere diverse teorii socialiste, despre societăți ale viitorului, în care exploatarea omului de către om să ia sfârșit odată pentru totdeauna.
Acest socialism era însă utopic, deoarece nu putea explica natura precisă a exploatării sub capitalism, originile ei sau cum noua societate poate fi construită. Dar probabil cea mai mare greșeală a acestor socialiști a fost că ei încercau să-i convingă tocmai pe bogați de imoralitatea sistemului de pe urma căruia aceștia profită, sperând astfel ca schimbarea să vină de la dumnealor, lucru care nu s-a mai întâmplat niciodată în istorie.
Marx a descoperit că motorul real al progresului în societate a fost, este și va fi lupta de clasă. Așa a apărut socialismul științific, care ne învață cum să înțelegem cu adevărat și cum să schimbăm într-un mod practic societatea care ne înconjoară, printr-o analiză consecventă a condițiilor materiale induse de forțele și relațiile de producție existente în cadrul acesteia.